
e află între Strada Blănari şi Strada Lipscani şi a fost construit în anul 1833 iar numele se datorează probabil celor câţiva tei ce se află în curtea acestuia.
Căutând originea cuvântului han, găsim că este un cuvânt împrumutat de la turci şi acesta înseamnă birt, sau mai bine zis o casă unde călătorii găsesc găzduire şi mâncare în schimbul unei plăţi oarecare.
Hanurile erau construcţii mari, de lemn la inceput, care serveau ca depozite pentru mărfurile neguţătorilor şi ca adăpost pentru cei veniţi din altă parte. Mai târziu, aproape toate hanurile aveau înfăţişarea următoare: la mijloc o curte mare împrejmuită de ziduri înalte şi groase ce serveau pentru apărarea hanului

Se pare că astăzi, Hanul cu Tei este aproape singurul han din Bucureştii de altădată care încă mai păstrează ceva din caracteristicile şi pitorescul de atunci. Acest lucru se poate observa foarte bine pe partea dinspre strada Blănari
Este una dintre construcţiile cele mai reprezentative pentru arhitectura românească veche şi totodată unul din puţinele locuri în care se păstrează o atmosferă cu totul aparte, specifică probabil vremurilor de acum două secole.
Acum clădirea găzduieşte Galerii de artă şi antichităţi, loc unde se desfăşoară şi licitaţii.
Galeria de Artă şi Antichităţi "Hanul cu Tei" este nu numai un spaţiu al artei, ci şi o locaţie de valorificare imediată a obiectelor vechi de artă ( piese de mobilier, lambriuri, tapiserii, tablouri, fotografii, albume, documente vechi, ceasuri, aparate de fotografiat, monede şi decoraţii, jucării etc).
www.hanulcutei.ro